|
TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
TEÁMĂ f. Stare de neliniște sufletească cauzată de un pericol adevărat sau închipuit; frică. ◊ A avea (sau a-i fi) ~ de cineva sau de ceva a se teme de cineva sau de ceva. Mi-e ~ că... mi se pare că ...; e posibil să ... [G.-D. temei] /v. a se teme (Sursa: NODEX )
TEÁMĂ s. v. frică. (Sursa: Sinonime )
Teamă ≠ curaj, temeritate (Sursa: Antonime )
teámă s. f. (Sursa: Ortografic )
| teamă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | teamă | teama | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | temi | temii | | plural | — | — | | vocativ | singular | teamă, teamo | | plural | — | | teme verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) teme | temere | temut | temând | singular | plural | | teme | temeți, temeți- | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | tem | (să) tem | temeam | temui | temusem | | a II-a (tu) | temi | (să) temi | temeai | temuși | temuseși | | a III-a (el, ea) | teme | (să) teamă | temea | temu | temuse | | plural | I (noi) | temem | (să) temem | temeam | temurăm | temuserăm, temusem* | | a II-a (voi) | temeți | (să) temeți | temeați | temurăți | temuserăți, temuseți* | | a III-a (ei, ele) | tem | (să) teamă | temeau | temură | temuseră | * Formă nerecomandată |