TICĂÍ2, ticăiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Rar) A lucra încet, fără spor; a se mocăi. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
A SE TICĂÍ mă ~iésc intranz. rar A lucra prea încet și cu multă migală; a se mocăi; a se moșmoni; a se mocoși. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
A TICĂÍ ~iésc intranz. 1) (despre ceasornice) A produce un sunet ritmic caracteristic; a face „tic-tac”. 2) (despre inimă) A bate în ritm accelerat și cu putere din cauza unor emoții sau a unui efort; a zvâcni; a palpita. /tic + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
TICĂÍ vb. v. mocăi. (Sursa: Sinonime )
TICĂÍ vb. v. chinui, frământa, suferi, zbate, zbuciuma, zvârcoli. (Sursa: Sinonime )
ticăí (a se mocăi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăiésc, imperf. 3 sg. ticăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticăiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
ticăi (1 -căiesc)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ticăi ticăire ticăit ticăind singular plural
ticăiește ticăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ticăiesc (să) ticăiesc ticăiam ticăii ticăisem
a II-a (tu) ticăiești (să) ticăiești ticăiai ticăiși ticăiseși
a III-a (el, ea) ticăiește (să) ticăiască ticăia ticăi ticăise
plural I (noi) ticăim (să) ticăim ticăiam ticăirăm ticăiserăm, ticăisem*
a II-a (voi) ticăiți (să) ticăiți ticăiați ticăirăți ticăiserăți, ticăiseți*
a III-a (ei, ele) ticăiesc (să) ticăiască ticăiau ticăiră ticăiseră
* Formă nerecomandată