TIMIȘOREÁN, -Ă, timișoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Timișoara. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Timișoara. – Timișoara (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
timișoreán adj. m., s. m., pl. timișoréni; f. sg. timișoreánă, pl. timișoréne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
timișorean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular timișorean timișoreanul timișoreană timișoreana
plural timișoreni timișorenii timișorene timișorenele
genitiv-dativ singular timișorean timișoreanului timișorene timișorenei
plural timișoreni timișorenilor timișorene timișorenelor
vocativ singular timișorene, timișoreanule timișoreano
plural timișorenilor timișorenelor