|  
				
				
 TINERÉȚE s. (înv. și fam.) junețe, (înv. și reg.) junie, tinerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.) (Sursa: Sinonime )   
TINERÉȚE s. v. tineret, tinerime. (Sursa: Sinonime )   
Tinerețe ≠ bătrânețe (Sursa: Antonime )   
  |  tinereță   substantiv feminin  |  nearticulat |  articulat |     | nominativ-acuzativ |  singular |   tinereță  |   tinereța  |     | plural |   tinerețe  |   tinerețele  |     | genitiv-dativ |  singular |   tinerețe  |   tinereței  |     | plural |   tinerețe  |   tinerețelor  |     | vocativ |  singular |   tinereță, tinerețo  |     | plural |   tinerețelor  |       |  tinerețe (pl. -țe)   substantiv feminin  |  nearticulat |  articulat |     | nominativ-acuzativ |  singular |   tinerețe  |   tinerețea  |     | plural |   tinerețe  |   tinerețele  |     | genitiv-dativ |  singular |   tinerețe  |   tinereței  |     | plural |   tinerețe  |   tinerețelor  |     | vocativ |  singular |   tinerețe, tinerețeo  |     | plural |   tinerețelor  |       |  tinerețe (pl. -ți)   substantiv feminin  |  nearticulat |  articulat |     | nominativ-acuzativ |  singular |   tinerețe  |   tinerețea  |     | plural |   tinereți  |   tinerețile  |     | genitiv-dativ |  singular |   tinereți  |   tinereții  |     | plural |   tinereți  |   tinereților  |     | vocativ |  singular |   tinerețe, tinerețeo  |     | plural |   tinereților  |      			
			 |