|
TINERÉȚE s. (înv. și fam.) junețe, (înv. și reg.) junie, tinerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.) (Sursa: Sinonime )
TINERÉȚE s. v. tineret, tinerime. (Sursa: Sinonime )
Tinerețe ≠ bătrânețe (Sursa: Antonime )
| tinereță substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | tinereță | tinereța | | plural | tinerețe | tinerețele | | genitiv-dativ | singular | tinerețe | tinereței | | plural | tinerețe | tinerețelor | | vocativ | singular | tinereță, tinerețo | | plural | tinerețelor | | tinerețe (pl. -țe) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | tinerețe | tinerețea | | plural | tinerețe | tinerețele | | genitiv-dativ | singular | tinerețe | tinereței | | plural | tinerețe | tinerețelor | | vocativ | singular | tinerețe, tinerețeo | | plural | tinerețelor | | tinerețe (pl. -ți) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | tinerețe | tinerețea | | plural | tinereți | tinerețile | | genitiv-dativ | singular | tinereți | tinereții | | plural | tinereți | tinereților | | vocativ | singular | tinerețe, tinerețeo | | plural | tinereților |
|