TÓCĂ, toci, s. f. 1. Căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque. (Sursa: DEX '98 )

TÓCĂ ~ci f. 1) Acoperământ pentru cap de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați. 2) Pălărie mică, fără boruri, purtată de femei. [G.-D. tocii] /<fr. toque (Sursa: NODEX )

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. (Sursa: DN )

TÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque) (Sursa: MDN )

tócă (-ci), s. f. – Baretă, tichie. Fr. toque. – Der. toc, s. n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea). (Sursa: DER )

tócă s. f., g.-d. art. tócii; pl. toci (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
toca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) toca tocare tocat tocând singular plural
toa tocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) toc (să) toc tocam tocai tocasem
a II-a (tu) toci (să) toci tocai tocași tocaseși
a III-a (el, ea) toa (să) toace toca tocă tocase
plural I (noi) tocăm (să) tocăm tocam tocarăm tocaserăm, tocasem*
a II-a (voi) tocați (să) tocați tocați tocarăți tocaserăți, tocaseți*
a III-a (ei, ele) toa (să) toace tocau toca tocaseră
* Formă nerecomandată

tocă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular to toca
plural toci tocile
genitiv-dativ singular toci tocii
plural toci tocilor
vocativ singular tocă, toco
plural tocilor