TOPITOÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare (Sursa: NODEX )
TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.) (Sursa: Sinonime )
topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri (Sursa: Ortografic )
topitoare (pl. -ori) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | topitoare | topitoarea | plural | topitori | topitorile | genitiv-dativ | singular | topitori | topitorii | plural | topitori | topitorilor | vocativ | singular | topitoare, topitoareo | plural | topitorilor | topitor substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | topitor | topitorul | topitoare | topitoarea | plural | topitori | topitorii | topitoare | topitoarele | genitiv-dativ | singular | topitor | topitorului | topitoare | topitoarei | plural | topitori | topitorilor | topitoare | topitoarelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|