|
TOPITOÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare (Sursa: NODEX )
TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.) (Sursa: Sinonime )
topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri (Sursa: Ortografic )
| topitoare (pl. -ori) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | topitoare | topitoarea | | plural | topitori | topitorile | | genitiv-dativ | singular | topitori | topitorii | | plural | topitori | topitorilor | | vocativ | singular | topitoare, topitoareo | | plural | topitorilor | | topitor substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | topitor | topitorul | topitoare | topitoarea | | plural | topitori | topitorii | topitoare | topitoarele | | genitiv-dativ | singular | topitor | topitorului | topitoare | topitoarei | | plural | topitori | topitorilor | topitoare | topitoarelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — |
|