TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre (Sursa: Ortografic )

topitór (persoană) s. m., pl. topitóri (Sursa: Ortografic )

topitór (instalație) s. n., pl. topitoáre (Sursa: Ortografic )