|
TRAINÁ vb. tr. (mar.) a târî pe fundul apei un cablu metalic, cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, pentru a agăța corpuri scufundate sau pentru a căuta obstacole submarine și a le determina poziția. (< fr. traîner) (Sursa: MDN )
| traina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) traina | trainare | trainat | trainând | singular | plural | | trainează | trainați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | trainez | (să) trainez | trainam | trainai | trainasem | | a II-a (tu) | trainezi | (să) trainezi | trainai | trainași | trainaseși | | a III-a (el, ea) | trainează | (să) traineze | traina | traină | trainase | | plural | I (noi) | trainăm | (să) trainăm | trainam | trainarăm | trainaserăm, trainasem* | | a II-a (voi) | trainați | (să) trainați | trainați | trainarăți | trainaserăți, trainaseți* | | a III-a (ei, ele) | trainează | (să) traineze | trainau | trainară | trainaseră | * Formă nerecomandată | traină substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | traină | traina | | plural | traine | trainele | | genitiv-dativ | singular | traine | trainei | | plural | traine | trainelor | | vocativ | singular | traină, traino | | plural | trainelor | |