TRÁINĂ, traine, s. f. Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare și care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau pentru a-i determina poziția. – Cf. fr. trainage. (Sursa: DEX '98 )
TRÁINĂ s.f. Parâmă cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau a-i determina poziția. [Cf. fr. traîne]. (Sursa: DN )
TRÁINĂ s. f. cablu metalic pentru trainare. (< fr. traîne) (Sursa: MDN )
traínă s. f., g.-d. art. traínei; pl. traíne (Sursa: Ortografic )
TRAINÁ vb. tr. (mar.) a târî pe fundul apei un cablu metalic, cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, pentru a agăța corpuri scufundate sau pentru a căuta obstacole submarine și a le determina poziția. (< fr. traîner) (Sursa: MDN )
Declinări/Conjugări
traina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) traina trainare trainat trainând singular plural
trainează trainați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trainez (să) trainez trainam trainai trainasem
a II-a (tu) trainezi (să) trainezi trainai trainași trainaseși
a III-a (el, ea) trainează (să) traineze traina traină trainase
plural I (noi) trainăm (să) trainăm trainam trainarăm trainaserăm, trainasem*
a II-a (voi) trainați (să) trainați trainați trainarăți trainaserăți, trainaseți*
a III-a (ei, ele) trainează (să) traineze trainau trainară trainaseră
* Formă nerecomandată

traină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular traină traina
plural traine trainele
genitiv-dativ singular traine trainei
plural traine trainelor
vocativ singular traină, traino
plural trainelor