TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe. (Sursa: DEX '98 )

TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe]. (Sursa: DN )

TRÁNSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe) (Sursa: MDN )

tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse (Sursa: Ortografic )

TRÁNSĂ ~e f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
transă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular transă transa
plural transe transele
genitiv-dativ singular transe transei
plural transe transelor
vocativ singular transă, transo
plural transelor