TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț adânc, uneori întărit și apărat de o rețea de sârmă ghimpată, folosit în război ca adăpost. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchée. (Sursa: DEX '98 )

TRANȘÉE ~i f. 1) Adăpost în formă de canal (cu parapet), săpat special în timp de război pentru apărare sau tragere cu armele; șanț. 2) Săpătură lungă și adâncă, făcută în scopuri tehnice. [Art. tranșeea; G.-D. tranșeei; Sil. -șe-e] /<fr. tranchée (Sursa: NODEX )

TRANȘÉE s.f. Șanț de dimensiuni relativ mari, care folosește în război ca adăpost. ♦ Șanț, excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. [Pron. -șe-e, var. tranșeu s.n. / < fr. tranchée]. (Sursa: DN )

TRANȘÉE s. f. 1. șanț îngust și lung care protejează în război pe luptători de focul inamic. 2. excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. (< fr. tranchée) (Sursa: MDN )

TRANȘÉE s. (MIL.) șanț, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștelung, (înv.) ocop. (Sursa: Sinonime )

tranșée s. f., art. tranșéea, g.-d. art. tranșéei; pl. tranșée, art. tranșéele (Sursa: Ortografic )