|
trapá, pers. 3 sg. trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap. (Sursa: DAR )
trapa (inv.) invariabil | trapa (3 -ează) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) trapa | trapare | trapat | trapând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | trapează | (să) trapeze | trapa | trapă | trapase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | trapează | (să) trapeze | trapau | trapară | trapaseră | | trapa (3 -ă) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) trapa | trapare | trapat | trapând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | trapă | (să) trape | trapa | trapă | trapase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | trapă | (să) trape | trapau | trapară | trapaseră | | trapă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | trapă | trapa | | plural | trape | trapele | | genitiv-dativ | singular | trape | trapei | | plural | trape | trapelor | | vocativ | singular | trapă, trapo | | plural | trapelor | |