TRAPÉZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater având baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion]. (Sursa: DN )

TRAPÉZ1 I. s. n. 1. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. 2. (osul) cel mai din afară al carpului. (< fr. trapèze) (Sursa: MDN )

TRAPEZ2(I)-/TRAPEZO- elem. „trapez”. (< fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
trapez (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trapez trapezul
plural trapezi trapezii
genitiv-dativ singular trapez trapezului
plural trapezi trapezilor
vocativ singular
plural

trapez (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trapez trapezul
plural trapeze trapezele
genitiv-dativ singular trapez trapezului
plural trapeze trapezelor
vocativ singular
plural

trapez (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trapez trapezul
plural trapezuri trapezurile
genitiv-dativ singular trapez trapezului
plural trapezuri trapezurilor
vocativ singular
plural