TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma. (Sursa: DEX '98 )

TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană]. (Sursa: DN )

TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma) (Sursa: MDN )

TRÁUMĂ s. v. traumatism. (Sursa: Sinonime )

tráumă s. f. (sil. trau-), g.-d. art. tráumei; pl. tráume (Sursa: Ortografic )

TRÁUMĂ ~e f. 1) Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenți. 2) Șoc emoțional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modifică personalitatea unui om, provocându-i emotii violente. [G.-D. traumei] /<fr. trauma (Sursa: NODEX )