|
TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui. (Sursa: DEX '98 )
A TREBĂLUÍ ~iésc intranz. A se ocupa (fără mare grabă) cu diferite lucruri (mărunte) prin gospodărie; a roboti; a se porăi. /treabă + suf. ~ălui (Sursa: NODEX )
TREBĂLUÍ vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lângă casă.) (Sursa: Sinonime )
trebăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. trebăluiáscă (Sursa: Ortografic )
| trebălui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) trebălui | trebăluire | trebăluit | trebăluind | singular | plural | | trebăluiește | trebăluiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | trebăluiesc | (să) trebăluiesc | trebăluiam | trebăluii | trebăluisem | | a II-a (tu) | trebăluiești | (să) trebăluiești | trebăluiai | trebăluiși | trebăluiseși | | a III-a (el, ea) | trebăluiește | (să) trebăluiască | trebăluia | trebălui | trebăluise | | plural | I (noi) | trebăluim | (să) trebăluim | trebăluiam | trebăluirăm | trebăluiserăm, trebăluisem* | | a II-a (voi) | trebăluiți | (să) trebăluiți | trebăluiați | trebăluirăți | trebăluiserăți, trebăluiseți* | | a III-a (ei, ele) | trebăluiesc | (să) trebăluiască | trebăluiau | trebăluiră | trebăluiseră | * Formă nerecomandată |