TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. S. m. și f. Pieton. ♦ Drumeț, călător. III. S. f. 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

TRECĂTOÁRE ~óri f. Cale naturală de trecere între doi munți sau între două șiruri muntoase; defileu; pas. /a trece + suf. ~ătoare (Sursa: NODEX )

TRECĂTOÁRE s. v. pas. (Sursa: Sinonime )

trecătoáre (loc de trecere) s. f., g.-d. art. trecătórii; pl. trecătóri (Sursa: Ortografic )