TRIBÚNĂ s.f. 1. Estradă, loc înălțat de unde vorbesc oratorii. 2. Construcție în formă de platformă de unde publicul sau un număr restrâns de persoane pot asista la o sărbătorire, la o demonstrație etc. ♦ Construcții anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie situată deasupra navelor laterale ale unei biserici. [Pl. -ne, -ni. / < fr. tribune, cf. it., lat.med. tribuna]. (Sursa: DN )

TRIBÚNĂ s.f. 1. Estradă, loc înălțat de unde vorbesc oratorii ♦ (fig.) focar de răspândire a unor idei, teorii etc. 2. Construcție platformă de unde publicul sau un număr restrâns de persoane pot asista la festivitate, la o demonstrație etc. ♦ construcții anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie deasupra navelor laterale ale unei biserici; emporă. (cf. fr. tribune, it., lat. tribuna) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
tribună (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tribu tribuna
plural tribune tribunele
genitiv-dativ singular tribune tribunei
plural tribune tribunelor
vocativ singular tribună, tribuno
plural tribunelor

tribună (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tribu tribuna
plural tribuni tribunile
genitiv-dativ singular tribuni tribunii
plural tribuni tribunilor
vocativ singular tribună, tribuno
plural tribunilor