TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet) (Sursa: MDN )

tripléți s. m. pl. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
triplet (pl. -ți)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triplet tripletul
plural tripleți tripleții
genitiv-dativ singular triplet tripletului
plural tripleți tripleților
vocativ singular
plural

triplet (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triplet tripletul
plural triplete tripletele
genitiv-dativ singular triplet tripletului
plural triplete tripletelor
vocativ singular
plural