TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz., Tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher. (Sursa: DEX '98 )
A TRIȘÁ ~éz 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărți. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărți) A induce în eroare, măsluind cărțile. /<fr. tricher (Sursa: NODEX )
TRIȘÁ vb. I. intr. A înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a induce în eroare. [< fr. tricher]. (Sursa: DN )
TRIȘÁ vb. intr., tr. a înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. tricher) (Sursa: MDN )
TRIȘÁ vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. v. înșela. (Sursa: Sinonime )
trișá vb., ind. prez. 1 sg. trișéz, 3 sg. și pl. trișeáză, 1 pl. trișăm; ger. trișând (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
trișa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trișa trișare trișat trișând singular plural
trișează trișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trișez (să) trișez trișam trișai trișasem
a II-a (tu) trișezi (să) trișezi trișai trișași trișaseși
a III-a (el, ea) trișează (să) trișeze trișa trișă trișase
plural I (noi) trișăm (să) trișăm trișam trișarăm trișaserăm, trișasem*
a II-a (voi) trișați (să) trișați trișați trișarăți trișaserăți, trișaseți*
a III-a (ei, ele) trișează (să) trișeze trișau trișară trișaseră
* Formă nerecomandată