TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. ÎV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani. (Sursa: DEX '98 )
A TRONCĂNÍ ~ésc intranz. A face zgomot, izbindu-se de ceva; a face „tronc”. /tronc + suf. ~ăni (Sursa: NODEX )
TRONCĂNÍ vb. v. durăi, durui, flecări, hodorogi, hurui, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. (Sursa: Sinonime )
troncăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troncănésc, imperf. 3 sg. troncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. troncăneáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
troncăni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) troncăni troncănire troncănit troncănind singular plural
troncănește troncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) troncănesc (să) troncănesc troncăneam troncănii troncănisem
a II-a (tu) troncănești (să) troncănești troncăneai troncăniși troncăniseși
a III-a (el, ea) troncănește (să) troncănească troncănea troncăni troncănise
plural I (noi) troncănim (să) troncănim troncăneam troncănirăm troncăniserăm, troncănisem*
a II-a (voi) troncăniți (să) troncăniți troncăneați troncănirăți troncăniserăți, troncăniseți*
a III-a (ei, ele) troncănesc (să) troncănească troncăneau troncăniră troncăniseră
* Formă nerecomandată