TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie. (Sursa: DEX '98 )

TRĂSNÁIE s. 1. v. poznă. 2. v. năzbâtie. (Sursa: Sinonime )

trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi (Sursa: Ortografic )

TRĂSNÁIE ~ăi f. 1) Faptă neobișnuită prin caracterul ei ciudat. A face ~ăi. 2) Idee sau născocire năstrușnică. [G.-D. trăsnăii] /a trăsni + suf. ~aie (Sursa: NODEX )