TRẮSNET, trăsnete, s. f. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. – Trăsni1 + suf. -et. (Sursa: DEX '98 )

TRĂSNET s. 1. (MET.) trăsnitură, (înv. și pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Plouă cu ~e.) 2. bubuire. (Sursa: Sinonime )

trăsnet s. n., pl. trăsnete (Sursa: Ortografic )

TRẮSNET ~e n. Zgomot caracteristic de mare intensitate, care însoțește un fulger. ◊ Ca un ~ pe neașteptate. A rămâne ca lovit de ~ a rămâne încremenit (de groază, uimire etc.). /a trăsni + suf. ~et (Sursa: NODEX )