TUBÉRCUL, tuberculi, s. m. 1. Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut. [Pl. și: (n.) tubércule. – Var.: tubérculă s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum. (Sursa: DEX '98 )

TUBÉRCUL s.m. 1. Tulpină subterană umflată care constituie un rezervor de substanțe nutritive la unele plante. 2. Excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) Mică tumoare produsă de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tuberculă s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuber – excrescență]. (Sursa: DN )

TUBERCUL2(O)- /TUBERCULI- elem. „umflătură, excrescență”, „tuberculoză”. (< fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum) (Sursa: MDN )

TUBERCULI- elem. tubercul2(o)-. (Sursa: MDN )