TURTURÍCĂ, turturele, s. f. (Ornit.) Turturea. – Turturea + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 )
turtureá/turturícă s. f., art. turtureáua/turturíca, g.-d. art. turturélei; pl. turturéle (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
turturică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular turturică turturica
plural turturele turturelele
genitiv-dativ singular turturele turturelei
plural turturele turturelelor
vocativ singular turturică, turturico
plural turturelelor