TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour. (Sursa: DEX '98 )

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour. (Sursa: DEX '98 )

TÚRĂ1 ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în același interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur) (Sursa: NODEX )

TÚRĂ2 ~e f. Piesă la jocul de șah reprezentând un turn crenelat, care poate fi mișcată numai în linie dreaptă și în două direcții; turn. /<fr. tour (Sursa: NODEX )

TÚRĂ1 s.f. 1. Rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour]. (Sursa: DN )

TÚRĂ2 s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn1 (2). [< fr. tour]. (Sursa: DN )

TÚRĂ1 s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour) (Sursa: MDN )

TÚRĂ2 s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn1 (2). (< fr. tour) (Sursa: MDN )

TÚRĂ s. 1. v. schimb. 2. v. tur. 3. raită, tur, (reg.) otrocol. (Fac o ~ prin oraș.) (Sursa: Sinonime )

TÚRĂ s. turn. (~ la jocul de șah.) (Sursa: Sinonime )

túră (schimb, piesă de șah) s. f., g.-d. art. túrei; pl. túre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tu tura
plural ture turele
genitiv-dativ singular ture turei
plural ture turelor
vocativ singular tură, turo
plural turelor