TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati. (Sursa: DEX '98 )
A SE TÂRGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A discuta pentru a conveni asupra prețului prin concesii reciproce. 2) A discuta în contradictoriu, încercând să ajungă la o înțelegere. /<sl. trugovati (Sursa: NODEX )
A TÂRGUÍ ~iésc tranz. (mărfuri) A cumpăra (din târg) la un preț convenabil. /<sl. trugovati (Sursa: NODEX )
TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi. (Sursa: Sinonime )
TÂRGUÍ vb. v. conveni, înțelege, învoi. (Sursa: Sinonime )
târguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. târguiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
târgui (1 -guiesc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) târgui târguire târguit târguind singular plural
târguiește târguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) târguiesc (să) târguiesc târguiam târguii târguisem
a II-a (tu) târguiești (să) târguiești târguiai târguiși târguiseși
a III-a (el, ea) târguiește (să) târguiască târguia târgui târguise
plural I (noi) târguim (să) târguim târguiam târguirăm târguiserăm, târguisem*
a II-a (voi) târguiți (să) târguiți târguiați târguirăți târguiserăți, târguiseți*
a III-a (ei, ele) târguiesc (să) târguiască târguiau târguiră târguiseră
* Formă nerecomandată