TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

TÂRȘ ~i m. pop. 1) Copac nedezvoltat și aproape uscat. 2) Pădure cu astfel de copaci. 3) Creangă ramificată, întrebuințată la îngrădituri provizorii și la clăditul scârtelor de paie sau de fân. [Pl. și târșuri] /cf. sl. trusu (Sursa: NODEX )

TÂRȘ s. v. brad roșu, gătej, măturoi, molid, surcea, surcică, târn, uscătură, vreasc. (Sursa: Sinonime )

târș (vreasc) s. n., pl. târșuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
târș (copac; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tâ târșul
plural târși târșii
genitiv-dativ singular tâ târșului
plural târși târșilor
vocativ singular
plural

târș (vreasc)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tâ târșul
plural târșuri târșurile
genitiv-dativ singular tâ târșului
plural târșuri târșurilor
vocativ singular
plural