TĂGÁDĂ, tăgade, s. f. Tăgăduială. ◊ Loc. adv. fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

TĂGÁDĂ s. v. contestare. (Sursa: Sinonime )

tăgádă s. f., g.-d. art. tăgádei; pl. tăgáde (Sursa: Ortografic )

TĂGÁDĂ ~e f. v. A TĂGĂDUI. ◊ Fără ~ a) în mod operativ; fără a aștepta mult; b) în mod sigur; neîndoielnic. /v. a tăgădui (Sursa: NODEX )