TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s. m. și n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig. (Sursa: DEX '98 )

TĂLPÍG1 ~ge n. 1) Obiect de încălțăminte rudimentară constând dintr-o talpă de lemn și o curelușă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 2) Șosetă scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. /talpă + suf. ~ig (Sursa: NODEX )

TĂLPÍG2 ~ge n. 1) Fiecare dintre pedalele unui război de țesut cu ajutorul cărora se ridică și se coboară ițele. 2) Fiecare dintre tălpile unei sănii. /talpă + suf. ~ig (Sursa: NODEX )

tălpíg2 (pedală la războiul de țesut, talpă la sanie) s. n., pl. tălpíge (Sursa: DOOM 2 )

TĂLPÍG s. v. năsălie, pedală, potlog, scâlcează. (Sursa: Sinonime )

TĂLPÍG s. 1. v. talpă. 2. iapă, schimbător, (reg.) călcător, măiuț, piciorog, potnog, scândurea, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiș, tălpiță. (~ la războiul de țesut.) 3. pedală, (reg.) scândureană. (~ la războiul de țesut.) (Sursa: Sinonime )

tălpíg (pedală la războiul de țesut, talpă la sanie) s. n., pl. tălpíge (Sursa: Ortografic )