TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie. (Sursa: DEX '98 )
A SE TĂMÂIÁ mă ~iéz intranz. pop. A se îmbăta usor; a se ameți; a se chercheli; a se aghesmui; a se afuma. /Din tămâie (Sursa: NODEX )
A TĂMÂIÁ ~iéz tranz. 1) A afuma cu tămâie. 2) fig. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a-i câștiga bunăvoința); a măguli; a linguși; a flata. /Din tămâie (Sursa: NODEX )
TĂMÂIÁ vb. v. cădelnița. (Sursa: Sinonime )
TĂMÂIÁ vb. v. ameți, chercheli, flata, îmbăta, linguși, măguli, turmenta. (Sursa: Sinonime )
tămâiá vb., ind. prez. 1 sg. tămâiéz, 3 sg. și pl. tămâiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. tămâiéze; ger. tămâínd; part. tămâiát (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
tămâia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tămâia tămâiere tămâiat tămâind singular plural
tămâiază tămâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tămâiez (să) tămâiez tămâiam tămâiai tămâiasem
a II-a (tu) tămâiezi (să) tămâiezi tămâiai tămâiași tămâiaseși
a III-a (el, ea) tămâiază (să) tămâieze tămâia tămâie tămâiase
plural I (noi) tămâiem (să) tămâiem tămâiam tămâiarăm tămâiaserăm, tămâiasem*
a II-a (voi) tămâiați (să) tămâiați tămâiați tămâiarăți tămâiaserăți, tămâiaseți*
a III-a (ei, ele) tămâiază (să) tămâieze tămâiau tămâiară tămâiaseră
* Formă nerecomandată