UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.; despre oameni) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. – Umbla + suf. -ăreț. (Sursa: DEX '98 )

UMBLĂRÉȚ adj., s. v. plimbăreț. (Sursa: Sinonime )

umblăréț adj. m., pl. umblăréți; f. sg. umblăreáță, pl. umblăréțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
umblăreț   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular umblăreț umblărețul umblăreață umblăreața
plural umblăreți umblăreții umblărețe umblărețele
genitiv-dativ singular umblăreț umblărețului umblărețe umblăreței
plural umblăreți umblăreților umblărețe umblărețelor
vocativ singular
plural