UMBRÍȘ, umbrișuri, s. n. Loc cu umbră; umbră (I 1). – Umbră + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )

UMBRIȘ s. v. umbră. (Sursa: Sinonime )

umbríș s. n., pl. umbríșuri (Sursa: Ortografic )

UMBRÍȘ ~uri n. Loc cu umbră; loc umbrit. /umbră + suf. ~ (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
umbriș   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular umbriș umbrișul
plural umbrișuri umbrișurile
genitiv-dativ singular umbriș umbrișului
plural umbrișuri umbrișurilor
vocativ singular
plural