|
URUÍ1 vb. IV. v. hurui. (Sursa: DEX '98 )
| urui (3 uruie) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) urui | uruire | uruit | uruind | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | uruie | (să) uruie | uruia | urui | uruise | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | uruie | (să) uruie | uruiau | uruiră | uruiseră | | urui (1 uruiesc) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) urui | uruire | uruit | uruind | singular | plural | | uruiește | uruiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | uruiesc | (să) uruiesc | uruiam | uruii | uruisem | | a II-a (tu) | uruiești | (să) uruiești | uruiai | uruiși | uruiseși | | a III-a (el, ea) | uruiește | (să) uruiască | uruia | urui | uruise | | plural | I (noi) | uruim | (să) uruim | uruiam | uruirăm | uruiserăm, uruisem* | | a II-a (voi) | uruiți | (să) uruiți | uruiați | uruirăți | uruiserăți, uruiseți* | | a III-a (ei, ele) | uruiesc | (să) uruiască | uruiau | uruiră | uruiseră | * Formă nerecomandată |