USCĂTUREÁ, -ÍCĂ, uscăturele, s. f. Diminutiv al lui uscătură. – Uscătură + suf. -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )
uscătureá/uscăturícă s. f., g.-d. art. uscăturélei; pl. uscăturéle (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
uscăturea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uscăturea, uscăturică uscătureaua, uscăturica
plural uscăturele uscăturelele
genitiv-dativ singular uscăturele uscăturelei
plural uscăturele uscăturelelor
vocativ singular uscăturea, uscăturică, uscăturico
plural uscăturelelor