VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer. (Sursa: DEX '98 )
A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer (Sursa: NODEX )
VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer]. (Sursa: DN )
VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer) (Sursa: MDN )
VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite. (Sursa: Sinonime )
vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
vehicula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vehicula vehiculare vehiculat vehiculând singular plural
vehiculează vehiculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vehiculez (să) vehiculez vehiculam vehiculai vehiculasem
a II-a (tu) vehiculezi (să) vehiculezi vehiculai vehiculași vehiculaseși
a III-a (el, ea) vehiculează (să) vehiculeze vehicula vehiculă vehiculase
plural I (noi) vehiculăm (să) vehiculăm vehiculam vehicularăm vehiculaserăm, vehiculasem*
a II-a (voi) vehiculați (să) vehiculați vehiculați vehicularăți vehiculaserăți, vehiculaseți*
a III-a (ei, ele) vehiculează (să) vehiculeze vehiculau vehiculară vehiculaseră
* Formă nerecomandată