|
VESTÍRE, vestiri, s. f. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – V. vesti. (Sursa: DEX '98 )
VESTÍRE s. 1. v. informare. 2. v. anunțare. 3. anun-țare, încunoștințare, înștiințare, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 4. v. prezicere. (Sursa: Sinonime )
vestíre s. f., g.-d. art. vestírii; pl. vestíri (Sursa: Ortografic )
| vesti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) vesti | vestire | vestit | vestind | singular | plural | | vestește | vestiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | vestesc | (să) vestesc | vesteam | vestii | vestisem | | a II-a (tu) | vestești | (să) vestești | vesteai | vestiși | vestiseși | | a III-a (el, ea) | vestește | (să) vestească | vestea | vesti | vestise | | plural | I (noi) | vestim | (să) vestim | vesteam | vestirăm | vestiserăm, vestisem* | | a II-a (voi) | vestiți | (să) vestiți | vesteați | vestirăți | vestiserăți, vestiseți* | | a III-a (ei, ele) | vestesc | (să) vestească | vesteau | vestiră | vestiseră | * Formă nerecomandată | vestire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | vestire | vestirea | | plural | vestiri | vestirile | | genitiv-dativ | singular | vestiri | vestirii | | plural | vestiri | vestirilor | | vocativ | singular | vestire, vestireo | | plural | vestirilor | |