VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí, vb. IV.] – Din veșted. (Sursa: DEX '98 )

VEȘTEJÍ vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni. (Sursa: Sinonime )

VEȘTEJÍ vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece. (Sursa: Sinonime )

veștejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejésc, imperf. 3 sg. veștejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. veștejeáscă (Sursa: Ortografic )

A SE VEȘTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A deveni veșted; a-și pierde vlaga și frăgezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /Din veșted (Sursa: NODEX )

A VEȘTEJÍ ~ésc tranz. 1) A face să se veștejească. 2) fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. /Din veșted (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
veșteji   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) veșteji veștejire veștejit veștejind singular plural
veștejește veștejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) veștejesc (să) veștejesc veștejeam veștejii veștejisem
a II-a (tu) veștejești (să) veștejești veștejeai veștejiși veștejiseși
a III-a (el, ea) veștejește (să) veștejească veștejea veșteji veștejise
plural I (noi) veștejim (să) veștejim veștejeam veștejirăm veștejiserăm, veștejisem*
a II-a (voi) veștejiți (să) veștejiți veștejeați veștejirăți veștejiserăți, veștejiseți*
a III-a (ei, ele) veștejesc (să) veștejească veștejeau veșteji veștejiseră
* Formă nerecomandată