VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus. (Sursa: DEX '98 )
VINÁȚ ~uri n. mai ales la pl. pop. Varietăți de vinuri. [Pl. și vinațe] /<lat. vinaceus (Sursa: NODEX )
vináț s. n., pl. vináțuri/vináțe (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
vinaț (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vinaț vinațul
plural vinațuri vinațurile
genitiv-dativ singular vinaț vinațului
plural vinațuri vinațurilor
vocativ singular —
plural —