|
VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. – Viteaz + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )
VITEJÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru viteji; de viteaz. /viteaz + suf. ~esc (Sursa: NODEX )
VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se lupta vitejește; (pop.) a haiduci. – Din viteaz2. (Sursa: DLRM )
VITEJÉSC adj. 1. v. curajos. 2. eroic, glorios, strălucit, (pop.) voinicesc. (Luptă ~ească.) (Sursa: Sinonime )
VITEJÍ vb. v. haiduci. (Sursa: Sinonime )
vitejésc adj. m., f. vitejeáscă; pl. m. și f. vitejéști (Sursa: Ortografic )
| vitejesc adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | vitejesc | vitejescul | vitejească | vitejeasca | | plural | vitejești | vitejeștii | vitejești | vitejeștile | | genitiv-dativ | singular | vitejesc | vitejescului | vitejești | vitejeștii | | plural | vitejești | vitejeștilor | vitejești | vitejeștilor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | viteji verb
Surse flexiune: DLRM '58 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) viteji | vitejire | vitejit | vitejind | singular | plural | | vitejește | vitejiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | vitejesc | (să) vitejesc | vitejeam | vitejii | vitejisem | | a II-a (tu) | vitejești | (să) vitejești | vitejeai | vitejiși | vitejiseși | | a III-a (el, ea) | vitejește | (să) vitejească | vitejea | viteji | vitejise | | plural | I (noi) | vitejim | (să) vitejim | vitejeam | vitejirăm | vitejiserăm, vitejisem* | | a II-a (voi) | vitejiți | (să) vitejiți | vitejeați | vitejirăți | vitejiserăți, vitejiseți* | | a III-a (ei, ele) | vitejesc | (să) vitejească | vitejeau | vitejiră | vitejiseră | * Formă nerecomandată |