VOALÚRĂ, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure. (Sursa: DEX '98 )

VOALÚRĂ f. 1) Totalitate a velelor de pe o corabie; velatură. 2) Curbura parașutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a parașutistului. /<fr. voilure (Sursa: NODEX )

VOALÚRĂ s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeței unei parașute deschise; (p. ext.) pânza parașutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure]. (Sursa: DN )

VOALÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeței unei parașute deschise; pânza parașutei. (< fr. voilure) (Sursa: MDN )

voalúră s. f. (sil. voa-), g.-d. art. voalúrii; pl. voalúri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
voalură (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voalu voalura
plural voalure voalurele
genitiv-dativ singular voalure voalurei
plural voalure voalurelor
vocativ singular voalură, voaluro
plural voalurelor

voalură (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voalu voalura
plural voaluri voalurile
genitiv-dativ singular voaluri voalurii
plural voaluri voalurilor
vocativ singular voalură, voaluro
plural voalurilor