VOI3, voiuri, s. n. (Reg.) 1. Rând de împletitură de papură sau de nuiele, într-o leasă sau în pereții unui pătul de păstrat porumb. 2. Fâșie de pământ (arabil). – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

voi3 v. vrea2. (Sursa: DOOM 2 )

LASCIATA OGNI SPERANZA, VOI CH’ENTRATE! (it.) lăsați orice speranță, voi care intrați! – Dante, „Infernul,” III, 9. Inscripție gravată pe poarta Infernului dantesc. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
tu   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular tu, tine, te tu, tine, te
plural voi, vă voi, vă
genitiv-dativ singular ție, ți, îți ție, ți, îți
plural vouă, vă, vi vouă, vă, vi

voi   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voi voiul
plural voiuri voiurile
genitiv-dativ singular voi voiului
plural voiuri voiurilor
vocativ singular voiule
plural voiurilor

voi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) voi voire voit voind singular plural
voiește voiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) voiesc (să) voiesc voiam voii voisem
a II-a (tu) voiești (să) voiești voiai voiși voiseși
a III-a (el, ea) voiește (să) voiască voia voi voise
plural I (noi) voim (să) voim voiam voirăm voiserăm, voisem*
a II-a (voi) voiți (să) voiți voiați voirăți voiserăți, voiseți*
a III-a (ei, ele) voiesc (să) voiască voiau voi voiseră
* Formă nerecomandată

voie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voie voia
plural voi voile
genitiv-dativ singular voi voii
plural voi voilor
vocativ singular voie, voio
plural voilor

vrea (verb auxiliar)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vrea singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) voi, oi
a II-a (tu) vei, ei, ăi, oi, îi
a III-a (el, ea) va, o, a
plural I (noi) vom, om
a II-a (voi) veți, eți, ăți, oți, îți
a III-a (ei, ele) vor, or