VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgelă, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie. (Sursa: DEX '98 )

VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. ver-balism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.) (Sursa: Sinonime )

vorbăríe s. f., art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríei; pl. vorbăríi (Sursa: Ortografic )

VORBĂRÍE ~i f. Vorbă multă, discuție fără rost; pălăvrăgeală; trăncăneală. /vorbă + suf. ~ărie (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
vorbărie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vorbărie vorbăria
plural
genitiv-dativ singular vorbării vorbăriei
plural
vocativ singular vorbărie, vorbărio
plural