VĂITÁ, váit, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. (Sursa: DEX '98 )

văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm (Sursa: DOOM 2 )

VĂITÁ vb. 1. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cânta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. v. geme. (Sursa: Sinonime )

văitá (sil. vă-i-/văi-)/văietá vb., ind. prez. 1 sg. váit/váiet, 3 sg. și pl. váită/váietă, 1 pl. văităm/văietăm (Sursa: Ortografic )

A SE VĂITÁ mă váit intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văicărui; a se lamenta. /Din vai (Sursa: NODEX )

A VĂITÁ váit tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. [Sil. vă-i-; Var. a văieta] /Din vai (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
văita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văita văitare văitat văitând singular plural
vaită văitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vait (să) vait văitam văitai văitasem
a II-a (tu) vaiți (să) vaiți văitai văitași văitaseși
a III-a (el, ea) vaită (să) vaite văita văită văitase
plural I (noi) văităm (să) văităm văitam văitarăm văitaserăm, văitasem*
a II-a (voi) văitați (să) văitați văitați văitarăți văitaserăți, văitaseți*
a III-a (ei, ele) vaită (să) vaite văitau văita văitaseră
* Formă nerecomandată