VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Instituție de stat care se ocupă cu evidența și controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. și care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece și călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam. (Sursa: DEX '98 )

VÁMĂ vămi f. 1) Instituție de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor și a altor bunuri la intrarea într-o țară sau la ieșirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituție. 3) Taxă care se plătește pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám (Sursa: NODEX )

vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi (Sursa: DOOM 2 )

VÁMĂ s. 1. (înv.) mitarniță, posadă, scală, strajă, tamojnă. (Punct de ~; marfa din ~). 2. punte. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.) (Sursa: Sinonime )

VÁMĂ s. v. uium. (Sursa: Sinonime )

vámă (vắmi), s. f. – 1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama. – Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș). (Sursa: DER )

vámă s. f., g.-d. art. vămii; pl. vămi (Sursa: Ortografic )