VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A VĂMUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de import și export) A supune unei taxe vamale. /vamă + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă (Sursa: DOOM 2 )
vămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vămuiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
vămui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vămui vămuire vămuit vămuind singular plural
vămuiește vămuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vămuiesc (să) vămuiesc vămuiam vămuii vămuisem
a II-a (tu) vămuiești (să) vămuiești vămuiai vămuiși vămuiseși
a III-a (el, ea) vămuiește (să) vămuiască vămuia vămui vămuise
plural I (noi) vămuim (să) vămuim vămuiam vămuirăm vămuiserăm, vămuisem*
a II-a (voi) vămuiți (să) vămuiți vămuiați vămuirăți vămuiserăți, vămuiseți*
a III-a (ei, ele) vămuiesc (să) vămuiască vămuiau vămuiră vămuiseră
* Formă nerecomandată