|
ZBÂRLÍRE, zbârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zbârli și rezultatul ei. [Var.: zburlíre s. f.] – V. zbârli. (Sursa: DEX '98 )
ZBÂRLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zbârli. (Sursa: DLRM )
zbârlíre / zburlíre s. f., g.-d. art. zbârlírii / zburlírii; pl. zbârlíri / zburlíri (Sursa: DOOM 2 )
ZBÂRLÍRE s. ciufulire. (~ părului.) (Sursa: Sinonime )
ZBÂRLÍRE s. v. înrăutățire. (Sursa: Sinonime )
zbârlíre/zburlíre s. f., g.-d. art. zbârlírii/zburlírii; pl. zbârlíri/zburlíri (Sursa: Ortografic )
| zbârli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) zbârli | zbârlire | zbârlit | zbârlind | singular | plural | | zbârlește | zbârliți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | zbârlesc | (să) zbârlesc | zbârleam | zbârlii | zbârlisem | | a II-a (tu) | zbârlești | (să) zbârlești | zbârleai | zbârliși | zbârliseși | | a III-a (el, ea) | zbârlește | (să) zbârlească | zbârlea | zbârli | zbârlise | | plural | I (noi) | zbârlim | (să) zbârlim | zbârleam | zbârlirăm | zbârliserăm, zbârlisem* | | a II-a (voi) | zbârliți | (să) zbârliți | zbârleați | zbârlirăți | zbârliserăți, zbârliseți* | | a III-a (ei, ele) | zbârlesc | (să) zbârlească | zbârleau | zbârliră | zbârliseră | * Formă nerecomandată | zbârlire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | zbârlire | zbârlirea | | plural | zbârliri | zbârlirile | | genitiv-dativ | singular | zbârliri | zbârlirii | | plural | zbârliri | zbârlirilor | | vocativ | singular | zbârlire, zbârlireo | | plural | zbârlirilor | |