ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda. (Sursa: Sinonime )
zbengui (1 -guiesc) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) zbengui | zbenguire | zbenguit | zbenguind | singular | plural | zbenguiește | zbenguiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | zbenguiesc | (să) zbenguiesc | zbenguiam | zbenguii | zbenguisem | a II-a (tu) | zbenguiești | (să) zbenguiești | zbenguiai | zbenguiși | zbenguiseși | a III-a (el, ea) | zbenguiește | (să) zbenguiască | zbenguia | zbengui | zbenguise | plural | I (noi) | zbenguim | (să) zbenguim | zbenguiam | zbenguirăm | zbenguiserăm, zbenguisem* | a II-a (voi) | zbenguiți | (să) zbenguiți | zbenguiați | zbenguirăți | zbenguiserăți, zbenguiseți* | a III-a (ei, ele) | zbenguiesc | (să) zbenguiască | zbenguiau | zbenguiră | zbenguiseră | * Formă nerecomandată
|