|
ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici. (Sursa: DEX '98 )
ZBICI1 s. n. v. bici. (Sursa: DLRM )
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sa zbiceáscă (Sursa: DOOM 2 )
ZBICI s. v. bici, biciușcă. (Sursa: Sinonime )
sbicí (-césc, -ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s. f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă. (Sursa: DER )
ZBICI3, zbíce, s. n. (Banat, Trans.) ~ (s- expresiv + bici) (Sursa: DER )
| zbici (s.n.) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | zbici | zbiciul | | plural | zbice | zbicele | | genitiv-dativ | singular | zbici | zbiciului | | plural | zbice | zbicelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | zbici (verb) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) zbici | zbicire | zbicit | zbicind | singular | plural | | zbicește | zbiciți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | zbicesc | (să) zbicesc | zbiceam | zbicii | zbicisem | | a II-a (tu) | zbicești | (să) zbicești | zbiceai | zbiciși | zbiciseși | | a III-a (el, ea) | zbicește | (să) zbicească | zbicea | zbici | zbicise | | plural | I (noi) | zbicim | (să) zbicim | zbiceam | zbicirăm | zbiciserăm, zbicisem* | | a II-a (voi) | zbiciți | (să) zbiciți | zbiceați | zbicirăți | zbiciserăți, zbiciseți* | | a III-a (ei, ele) | zbicesc | (să) zbicească | zbiceau | zbiciră | zbiciseră | * Formă nerecomandată |