« Back
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. (Sursa: DEX '98 )
zbârlíre / zburlíre s. f., g.-d. art. zbârlírii / zburlírii; pl. zbârlíri / zburlíri (Sursa: DOOM 2 )
zburlíre v. zbârlíre (Sursa: DOOM 2 )
zburlíre v. zbârlire (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
zburli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zburli zburlire zburlit zburlind singular plural
zburlește zburliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zburlesc (să) zburlesc zburleam zburlii zburlisem
a II-a (tu) zburlești (să) zburlești zburleai zburliși zburliseși
a III-a (el, ea) zburlește (să) zburlească zburlea zburli zburlise
plural I (noi) zburlim (să) zburlim zburleam zburlirăm zburliserăm, zburlisem*
a II-a (voi) zburliți (să) zburliți zburleați zburlirăți zburliserăți, zburliseți*
a III-a (ei, ele) zburlesc (să) zburlească zburleau zburliră zburliseră
* Formă nerecomandată

zburlire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zburlire zburlirea
plural zburliri zburlirile
genitiv-dativ singular zburliri zburlirii
plural zburliri zburlirilor
vocativ singular zburlire, zburlireo
plural zburlirilor